După o secvență bună, dar nu spectaculoasă, de „export” calitativ superior – vizita președintelui în SUA – a urmat bâlciul etalării mărfii celei de toate zilele. Mai colorat, mai cu dedesubturi, hachițe, încordări de mușchi. Și cu un previzibil joc al nervilor.
Excelăm la arătarea batistelor curate, pentru musafiri, dar nu ne sfiim la încăierări ieftine în ograda cotidiană.
Klaus Iohannis i-a arătat lui Donald Trump o batistă corespunzătoare. Scumpă, dar nu de mătase, ci din cea mai bună olandă. În consecință, Donald Trump ne-a mângăiat energic si părintește, spunându-ne că suntem niște cavaleri pe cai albi (sau pe tancuri sofisticate), „sans peur et sans reproche”. Însă la „sans reproche” mai trebuie să ne străduim. „Prietenul bun” Iohannis a răspuns cum se cuvine. Dar, mirosul grădinii de trandafiri a Casei Albe a rămas un pic în urmă.
După cărarea atlantică, președintele umblă și pe cea europeană, care duce obligatoriu la cancelarul Merkel și președintele Macron. Este în complementaritate cu premierul în funcție, Sorin Grindeanu, care a trecut deja pe la Paris și care în următoarele zile, din postura de șef al guvernului, îi va primi la București pe trei omologi, din care unul (Luxemburg) aparține unui stat cu mare valoare simbolică pentru Uniunea Europeană.
Există o axă vioaie de politică externă președinte-premier (dincolo de titularii funcțiilor), în spiritul consacrat al euro-atlantismului, dovadă a normalității guvernate de rațiunile de stat, în fața cărora „rațiunile” de partid devin derizorii.
Un fel de alianță/asociere a batistelor curate, sprijinită, natural, de diplomația oficială și de cea nevăzută, a intelligence-ului. Este o regulă a lucrurilor, atât în democrațiile bătrâne și așezate, cât și în cele uneori înfiorate de turbulențe.
Abia o stricare a acestor linii/conduite de politică externă, care ne definesc locul în lume ar fi o criză majoră.
Și Liviu Dragnea are una-două batiste curate în buzunar. Ca și o zonă limpede, logică a minții. Depinde cum le va folosi : aranjate cochet în buzunar sau pentru ștergerea prafului încăierărilor ieftine. Fără a reuși să-și curețe „fațada”. Și sfârșind prin a înegri batista.